Groapa (economica) de potential a monedei unice euro (€)!
Criza economica care nu se mai termina, care pare sa se “prelungeasca prin continutate“, sub o forma mai mult sau mai putin definita in diferite "puncte" (tari) ale Spatiului Economic European, o criza economica care se adanceste pe zi ce trece si castiga teren, este in atentia principalilor “suverani“ al Zonei Euro (Euroland)[1]
O criza economica tentaculara care nu se mai opreste la frontierele interioare ale tarilor mici, “defavorizate“ ale Zonei Euro (Euroland): Grecia (PIB=223.000 Md$US), Irlanda (PIB=200.000 Md$US) sau Portugalia (PIB=190.000 Md$US), ci incepe sa afecteze si tarile mari care sunt in fruntea ei si distribuite pe axele sale principale: Italia (PIB=2.100 Md$US), Franta (PIB=3.140 Md$US) sau chiar si Germania (PIB=3.900 Md$US) .
Conform unor statistici ale Eurostat, la sfarsitul anului 2012, “datoria publica“ (primul parametru fundamental caracteristic a mondei) din Zona Euro (al Uniunii Europene) a atins 12.280 Md€ (pragul simbolic de 85,1% din PIB-ul sau nominal), fata de anul trecut cand aceasta datorie era numai de 79,3%, deja, oricum, mult peste limitata admisa: 60% conform criteriilor de convergenta privind moneda unica €.
Iar realitatea este mult mai cruda decat aparentele: Germania (Locomotiva Europei !), implicata profund (alaturi de Franta, “vioara a doua“) in salvarea economiilor tarilor “periferice“ Zonei Euro aflate intr-o mare dificultate financiara (cca 6 Md€ pentru Grecia, votat in 2010), este mult mai indatorata decat Italia in ciuda faptului ca in 2010 deficitul ei public a scazut de la 6,8%, la 6,4% din PIB.
Cu o datorie de 2.079 Md€ (83,2% din PIB-ul sau nominal), Germania devine cea de-a treia tara cea mai indatorata in lume, inregistrand o crestere a datoriei sale cu 10% din PIB fata de anul trecut.
La acest "capitol" nici celelalte state mari ale Zonei Euro nu stau cu mult mai bine (care o urmeaza in ordine descrescatoare a datoriilor lor) : Italia cu 1.843 Md€ (119% din PIB), Franta cu 1.591 Md€ (81,7% din PIB) si Spania cu 638 Md€ (62% din PIB), respectiv, Marea Britanie cu 1.310 Md $€ (83,1% din PIB) din afara Zonei Euro, dar membra a Uniunii Europene.
Aceasta lista continua cu celelalte state dezvoltate (mai mici) din Zona Euro : Olanda (371 Md€, 62,7% din PIB), Belgia (341 Md€, 96,8% din PIB, care poate insa depasii 100% la sfarsitul anului !), Portugalia (160 Md€, 93% din PIB), Grecia (148 Md€, 142,8% din PIB, o progresia de 15% fata de anul trecut !), Irlanda (148 Md€, 96,2% din PIB), etc., datoria lor depasind cu mult cele 60% din PIB permise pentru integrarea monedei unice, Euro (€).
Situatia este “dramatica“ si in restul tarilor industrializate ale Europei si a lumii : Islanda (142,5% din PIB), Austria (69,8% din PIB), Elvetia (64% din PIB), Australia (71% din PIB), Canada (85,7% din PIB), Japonia (197,8% din PIB), SUA (92,4% din PIB), etc.
Intr-un asemenea context economic complet nefavorabil, G8[2] (SUA, Japonia, Germania, Franta, Marea Britanie, Italia, Canada si Rusia) a anulat intreaga datorie a 18 state africane (cele mai sarace), insa cu rare exceptii, au crescut considerabil bugetul lor militar: SUA (aproape jumatate din bugetul total mondial), Franta (65 Md$US), Marea Britanie (60 Md$US), Rusia (51 Md$US), Japonia (48,7 Md$US), Germania (42 Md$US), Italia (38,6 Md$US), Canada (31,9 Md$US).
Nici in materie de “deficit public” (al doilea parametru fundamental, caracteristic a mondei euro) situatia nu este mai buna.
De la 6,3% anul trecut el a scazut la 6,00% in acest an, insa valoarea lui este de doua ori mai mare decat ceea ce este “permis“ fiecarui stat membru al Zonei Euro, adica 3%.
Daca din punctul de vedere al acestui criteriu, primele doua tari mari ale Zonei Euro : Germana (3,5% din PIB) si Italia (4,6% din PIB), sunt din nou “leaderi“, ceea ce este un lucru bun, iar Olanda (5,5% din PIB), Belgia (5,9% din PIB) si Franta (6,1% din PIB) fiind considerati “mediocrii“, tot tarile “PIGS“: Portugalia (9,1% din PIB), Irlanda (14,3% din PIB anul trecut; anul acesta explodand, ajungand la 32,4%), Grecia (10,7% din PIB) si Spania (9,2% din PIB) dar si Marea Britanie (10,4% din PIB), din afara Zonei Euro, sunt intr-o situatie mai mult decat “delicata“, cu un deficit public important, aflandu-se la coada clasamentului.
In schimb, Suedia (cu un deficit-excedent de 0,00% din PIB), din afara Zonei Euro (si nu foarte departe nici de celelalte tari nordice - scandinave), a reusit sa se mentina in limitele unui echilibru financiar de invidiat, dovedind astfel soliditatea unui model economic “rezistent“ chiar si la crizele cele mai grave si neprevazute care au afectat lumea contemporana.
In ceea ce priveste, cel de-al treilea parametu fundamental, caracteristic monedei unice, “inflatia“, un adevarat brometru economic in timpurile pe care le traim, cand, cel putin in aparenta, ar fi China care ar “fabrica-o“ (datorata cresterii preturilor exporturilor sale sub efectul cresterii salariilor, precum si a materiei prime pe care il plateste in fond si la urma urmei, importatorul, adica, consumatorul occidental !), situatia este mai mult satisfacatoare (sub valoarea de 3% impusa de mondea unica) in Zona Euro(peana), cel putin in tarile mari (cu o contributie mare la PIB-ul nominal mondial), in variatie anuala, fata de restul lumii si in special, in raport cu tarile asiatice : Zona Euro-2,6% ; Germania-2,1% ; Franta-1,9% ; Italia-2,5% ; Spania-3,6% ; Olanda-2,0% ; Belgia-3,5 ; Marea Britanie-4,1% ; Elvetia-1,3% ; SUA-2,2% ; Japonia-0,1% ; respectiv tarile BRICS : Brazilia-6,3% ; Rusia-9 ,5% ; India-9,3% China-4,9% si Africa de Sud -3,7%, in ciuda unei rate a somajului ridicat in Zona Euro (10,2%) fata de celelalte tari europene (Maria Britanie-4,5% ; Elvetia-3,4%), repectiv, fata de SUA (8,8%), Japonia (4,6%), principalele doua mari puteri economice mondiale, dar si in raport cu tarile BRICS-ului (Brazilia-6,3% ; Rusia-2,3% ; India China sub 3% si Africa de Sudsi ), in care asistam totusi la o crestere anuala a productiei industriale sub nivelul Zonei Euro (7,6%) : Brazilia-2,8% ; Rusia-7,0%, India-2,8%, cu exceptia Chinei, in care acesta este de cca 14,1%.
Merita sa atragem aici atentia si asupra unui paradox interesant: tarile in care locuitorii se declara cei mai fericiti ar trebui sa fie acelea in care rata siunciderilor este scazuta.
Insa, conform unui studiu efectuat pe 2.000 de americani de catre o echipa americano-britanica (Hamilton College New York si Warwick University) rezulta ca exista o “proportionalitate“, intre fericire, bunastare (materiala, spirituala) si numarul de gesturi disperate, de sinucideri !
Astfel, in Grecia, o tara a Zonei Euro, aflata intr-o mare dificultata economica, cu un indice de bunastare egal cu 1 (cel mai mic), rata sinuciderilor este numai de 7%.
In schimb, in Irlanda care se afla aproximativ intr-o stare economica tot deplorabila, asemanatoare, cu un indice de bunastare egal cu 39 (printre cele mai mari !) rata sinuciderilor este 21,2%, aproximativ aceasi ca si in Germania (insa cu indice de bunastare mult mai mic, egal cu 20-21 ca si in Franta, Belgia sau Finlanda), in care insa rata sinuciderilor este de 24% (mult mai mic ca in Franta si Belgia, cca34,5% si 38% in Finlanda).
Si in Italia sau in Spania cu un indice de bunastare (printre cele mai mici : 9, respectiv 11), adica cca jumatate fata de cel din Germania sau Franta (cu un indice de bunastare “mediu“) aceasta rata este de 12,6%, respectiv, 15,7%, adica cca jumatate din rata de siuncideri in Germania, respectiv, in Franta !
In tarile cu un indice de bunastare putin peste medie: Suedia-26, SUA-29, aceasta rata este de 26,4%, respectiv, 22,3%.
In schimb, in acele tari care se apropie de pragul superior al indicelui de bunastare : Austria-33, Canada-34, Olanda-35, respectiv, Elvetia-36, ratele siunciderilor variaza considerabil : cea mai mica este in Olanda (16,5%), comparabila cu cea din Spania (cu un indice insa de trei ori mai mic !), apoi in Canada (22,6%), comparabila cu cea din Germania (cu un indice insa cu 68-70% mai mic) sau cu Danemarca (23,8%), insa cu un indice de bunastare dublu (41, printre cele mai mari !) fata de cel german (20, indice mediu)!
In ceea ce priveste Elvetia (35,4%) si Austria (31,9%) au ratele siunciderilor sensibil apropiate si cu rata de sinucideri din Franta (34,5%), insa cu un indice de bunastare cu cca 75% mai mare.
In sfarsit, vazand ceea ce se intampla in Grecia (nemultumirea generala a populatiei elene, protestul generalizat al tuturor categoriilor socio-profesionale, luptele de strada, etc.), precum si faptul ca indicele lor de bunastare este printre cele mai mici in lume, nu este de mirare ca grecii nu par a fi fericiti !
Insa, ei nici nu se siuncid de disperare si acest lucru este mult mai important.
Pentru ca ajutoare au venit si vor veni in continuare, atat de la FMI cat si din partea axei centrale (principale) a Zonei Euro, precum si a UE: Paris-Berlin.
Desi, in principiu, teoretic, Grecia ar putea renunta la monda euro (pentru ca in ciuda faptului ca, constructia europeana este “ireversibila“, aceasta situatie a fost prevazuta pentru statele care nu reusesc sa “tina pasul“ !), acest lucru nu pare sa fie un eveniment cu serioase sanse (reale !) de realizare.
Pe de-o parte, pentru ca retragerea unei tari din moneda euro creaza un precedent (ceea ce poate indemna si pe altii sa faca “pasul“ !), iar acest lucru ar intra in contradictie cu constructia europeana si in conflict de interese cu Zona Euro, motiv pentru care axele centrale ale zonei : Paris-Berlin, Paris-Roma, s-ar opune !) iar pe de alta parte, pentru ca datoria ar trebui rambursata, ulterior, in euro, ceea ce din punct de vedere economic ar fi extrem de dezavantajos pentru Grecia (pentru a nu spune dramatic !), aflata practic in pragul “falimentului “.
Din contra, avand in vedere noile conditii social-economice in contextul acestei mondializari “agresive“ la care asistam neputinciosi, poate n-ar fi rau nici reevaluarea parametrilor fundamentali (datorie publica, deficit bugetar si inflatie) ai monedei unice, ceea ce evident ne-ar putea crea falsa impresie (cel putin din punct de vedere psihologic !) ca economia noastra este mai “sanatoasa“ ca oricand.
Nu trebuie sa uitam insa nici faptul ca in 1998 inainte ca moneda unica sa fie lansata in 2000 (interbancar din 1999), numai cateva tari ale UE satisfaceau riguros, criteriile de convergenta: Franta, singura tara mare, respectiv, restul tarilor mici: Olanda, Austria, Luxemburg si Belgia, la “limita“ !
Adica, numai 5 din 11 state care au participat efectiv la adoptarea monedei unice.
Faptul ca ea nu putea fi conceputa fara DM (marca germana, cea mai stabila si cea mai fiabila moneda de schimb a Uniunii Europene, dupa $US), faptul ca “necalificarea“ Germaniei la moneda euro a fost pusa pe seama unificarii germane, faptul ca Franta nu s-a simtit suficient de “curajoasa“ sa-si asume responsabilitatea constructiei europeane si monetare singura (ca stat mare !), a condus institutiile europene responsabile cu crearea monedei euro sa acorde o“derogare“ in privinta criteriilor de convergenta Germaniei !
Iar odata cu aceasta derogare, “clubul celor cinci“, in mod democratic, a fost rapid “imbogatit“ cu inca alte sase state, a caror situatie economica era mai mult sau mai putin “comparabila“ din puncul de vedere ai parametrilor economici de convergenta: Germania, Italia si Spania tari mari ale UE, respectiv, Portugalia, Irlanda si Grecia, tari relativ mici, cel putin pe atunci (pentru ca astazi UE are in componenta si mai mici!).
Este greu de spus ce s-ar fi intamplat cu moneda unica € fara participarea Germaniei (poate un esec, exista o serie de argumente pro si contra !), insa, sigur, fara participarea celorlate state care au aderat inca de la inceput, mai putin“sanatoase“ din punct de vedere economic, este foarte probabil ca moneda unica n-ar fi astazi in “groapa (economica) de potential cu pereti infiniti“, tragandu-le dupa ea, una dupa alta, tarile mai mici, “periferice“ zonei : Grecia, Irlanda si Portugalia, iar intr-un viitor ceva mai indepartat, poate si state mari ca Spania sau chiar si Italia.
Pentru moment, restructurarea datoriei grecesti (o eventualitate fara sanse mari de realizare ca eveniment probabilistic!) ar putea avea un efect catastrofic, ruinand bancile, paralizand economia Greciei, este de parere Lorenzo Bini Smaghi, membru al Directiei Bancii Centrale Europene (BCE), care s-a pronuntat in direct legat de acest subiect in jurnalul italian “Il Sole 24 Ore“.
El considera ca Grecia trebuie singura sa-si gaseasca calea pentru a iesi din aceasta situatie (“groapa economica de potential “), iar celelalte tari care nu sunt in aceasta situatie inca (dar care pot ajunge intr-un viitor mai mult sau mai putin apropiat !) ca si acelea care sunt in afara acestui pericol, trebuie sa o ajute si sa evite sa o “impinga“ catre o catastrofa ireversibila.
Cu putin timp inainte ca DSK (Dominique Strauss-Khan), unul dintre cei mai buni economisti francezi (dar si in lume!), fostul Director General al FMI[3] sa fie el insusi “restructurat“, sugera intr-o nota sefului guvernului grec (care a si facut public comunicatul printr-un purtator de cuvant al sau !), ca Grecia nu trebuie sa-si restructureze datoria sa si ca ea trebuie sa-si indeplineasca exigentele bugetare stabilite in cadrul planului de ajutor financiar al UE, precum si al FMI, fara care ea, cu certitudine, nu poate parasi “groapa economica de potential“, in care se afla in prezent.
Pentru calmarea “spiritelor“ bancare (indicele european al sectorului, precum si indicele bancar grec scazand cu 1,46%, respectiv, 5,02%), aceasta poztie a fost sustinuta ferm si de catre Comisarul European al Afacerilor Economice si Monetare, Olli Rehn, care a mai precizat, cu mai multa “convingere“, (reiterat ulterior si de catre Christine Lagarde, fostul Ministru francez al finantelor, acutualul Director general al FMI), ca un plan de restructurare a datoriei grecesti nici nu este prevazut de catre Comisia Europeana.
In acest context prima solicitata de catre investitori pentru controlul datoriei grecesti, mai mult decat al Bund-urilor (diminutiv al “Bundesanleihe“, un imprumut al Statului pe termen lung acordat de catre Germania), a depasit pentru prima oara din 2010, 1.000 PDB (Puncte de Baza), diferenta dintre randamentul datoriei grecesti pe 10 ani raportat la datoria germana crescand cu 33PDB la 1.001 PDB.
Randamentul solicitat de catre investitori pentru datoria pe doi ani a crescut cu 18,30% (o crestere cu 0,83%), atingand cel mai inalt nivel de cand Grecia a facut apel la ajutorul international de 110 Md€ , nu pentru a reusi, ci doar pentru a tenta iesirea sa din criza catastrofica financiara in care se afla, o groapa economica de potential, aparent cu pereti infiniti.
Merita sa subliniem aici si faptul ca CDS-ul (Credit Default Swaps) al tarilor care au recurs la un ajutor financiar international (UE, FMI): Irlanda, Portugalia, ca de-altfel si CDS-ul spaniol (care are mari sperante in recapitalizarea sectorului bancar de catre chinezi), respectiv, cel italian (aflat in “linie de mira“ a pietilor!), progreseaza, din pacate, nici macar foarte lent, dar sigur !
Conform unor documente oficiale pa care le-am putut studia, “CAJAS“ care detine peste jumatate din depozitele in sistemul financiar spaniol, ar avea nevoie de cca 14,5-15 Md€ (22-23 Md$US) pentru a face fata nevoilor financiare obiective.
La Lisabona, responsabilii CE, BCE[4] si FMI, analizand dificultatile economiei portugheze, au estimat ca Portugalia pentru a evita scufundarea sa profunda in groapa economica de potential cu peretii infiniti, ar avea nevoie de cel putin 80 Md€ pe trei ani.
Ministrul de Finante, Fernando Teixeira dos Santos, foarte increzator anul trecut, momentan pare mult mai putin satisfacut, pentru ca, ca si omologul sau grec, Evangelos Venizelos sau seful Guvernului irlandez condus de catre Primul Ministru Enda Kenny (care are nevoie de cel putin 85 Md€ pentru evitarea dezastrului economic), au momentele lor de“solitudine“ in care privesc adevarul istoric in fata si poate regreta aderarea tarilor lor la aceasta moneda, care datorita“nepregatirii“ lor din punct de vedere economic si financiar, le-a adus nu numai lor mai mult rau decat bine, dar chiar si Zonei Euro !
In sfarsit, important este sacrificiul care trebuie facut pentru plata datoriilor.
Iar acest lucru, in majoritatea cazurilor, nu poate fi realizat fara “restructurarea economiei“, fara a aduce grave prejudicii protectiei sociale (diminuarea salariilor, pensiilor, desfintarea de posturi in institutii publice, reducerea unor prestatii sociale, etc.) pe baza unor planuri severe de austeritate care sunt deja “functionale“, sub o forma sau alta, mai mult sau mai putin severa atat in Grecia, Portugalia, Irlanda cat si in Spania.
Reducerea veniturilor agraveaza rata indatoririi (chiar daca datoria nominala se reduce!), generalizand astfel depresia, deci scaderea indicelui de bunastare (spirituala si materiala), al carui singur rol “benefic“ ar fi de a reduce rata sinuciderilor, conform teoriei anglo-americane prezentate mai sus!
Si din pacate, aceste planuri de austeritate sunt necesare, dar nu si suficiente.
Dobanzile platite pe datoria publica de catre tarile “periferice“ zonei euro (care fie sunt deja in groapa economica de potential cu pereti infiniti, fie in preajma ei!) cresc vertiginos si ating un nivel imposibil de sustinut.
Datoria greaca pe 10 ani aduce “beneficiarilor“ cu cca 14% mai mult, cea irlandeza cu cca 10%, iar cea portugheza cu 9%, decat imprumuturile acordate din “centrul“ Zonei Euro(pei), aproximativ 3,5%.
Pentru motivul ca tensiunile din cadrul sistemului financiar european si grava recesiune economica din ultimii ani a atins cote alarmante, Zona Euro(pei) a utilizat o politica monetara relativ moderata in raport cu politica monetara SUA, cu atat mai mult cu cat imprumutul acordat statelor “periferice“ Zonei Euro(pei), o solutie utilizata pana in present, parea a fi insuficienta, avand in vedere ca pe piata CDS contractul pentru cinci ani al datoriei grecesti s-a majorat recent cu 37 de PDB, atangand 1.375 PDB, un nou record istoric !
In sfarsit, nici tarile mari ale Zonei Euro(pei), “motoarele“ care genereaza puterea ei economica (Germania si Franta) nu sunt la adapost din punct de vedere al stabilitatii financiare.
Cu atat mai mult cu cat, conform unui document recent (Gleneagles, Royaume-Uni) prezentat de catre Ministrului francez al Cooperarii, Henri de Raincourt, G8 (in care atat Germania cat si Franta sunt “buni“ contribuabili !)are o serie de angajamente privind ajutorul acordat dezvoltarii (in special privind sanatatea si securitatea publica, respectiv, agricultura) promise anterior (Gleneagles in 2005, Aquila in 2009 si Muskoka in 2010), care ar trebui sa creasca cu cel putin 50 Md$US, cum din 2004 el n-a evoluat decat cu 48 Md$US.
In ceea ce priveste Franta, conform declaratiilor lui Didier Migaud, primul Presedinte al Curtii de Conturi, Agentia Fitch (prin intermediul lui Maria Malas-Mroueh), considerand-o “o eleva buna“ a Zonei Euro, i-a confirmat nota maxima “(3A) triplul A (AAA)“, cu trei ani in urma, insa a adaugat ca anumite derapaje nu ar fi excluse, mai ales in preajma alegerilor prezidentiale din 2012, iar acest calificativ al ei ar putea fi chiar “amenintat“, ceea ce s-a si intamplat deja.
Iar in aceaste reforme nu sunt incluse numai reforma pensiilor, a Impozitului de Solidaritate pe Avere (ISF), ale alocatiilor si prestatiilor sociale, ci printre altele si o reforma a imigratiei legale (ratei de imigratie !) in Franta (a se vedea si articolele autorului: "Marea reforma a regimului francez de pensii. Sinistrele legi ale lui Woerth": http://necenzuratmm.ro/social/42414-marea-reforma-a-regimului-francez-de-pensii-sinistrele-legi-si-constante-ale-lui-woerth.html; "Misterioasele liste ale lui Schindler": http://necenzuratmm.ro/dezvaluiri/42747-misterioasa-lista-a-lui-schindler.html; "L’ISF (Impot de Solidarite sur la Fortune) Francais": http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/11/lisf-francais.html; "Le RMI francais": http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/le-revenu-minimom-dinsertion-rmi.html; "Le RSA (Le Revenu de Solidarite Adulte/Active)": http://cufr-prpagrandesecolesfranaises.blogspot.com/2010/12/le-rsa.html).
Conform fostului Ministrului de Interne, Manuel Wals, actualul Prim-Ministru, obiectivul Guvernului francez este de a limita in anii urmatori fluxul imigratiei legale la 20.000 de titluri de sedere (temporare) pe an, motiv pentru care incepand deja cu aceasta luna o circulara a fost expediata prefectilor (contrasemnat si de catre Ministrul Muncii) cu noile masuri (criterii) “draconice“ privind delivrarea permiselor de munca (corespunzatoare), strainilor, in special celor cu o slaba calificare profesionala, inclusiv, din tarile membre ale UE.
Astfel, refuzul va fi sistematic in cazul in care angajatorul facand in numle angajatului sau cererea permisului de munca, nu se va asigura in prealabil ca profilul acestuia, corespunde sau nu activitatii lucrative pe care el îi va propune!
Inainte insa, Prefectul va verifica “existenta reala“ a intreprinderii, al personalului acesteia, situatia ei fiscala, etc., pentru ca parerea Ministrului de Interne este ca: “Economia franceza nu are nevoie vitala de imigratie profesionala in toate domeniile de activitate. In special in domeniul tehnologiei de varf, al tehnologiei informatiei (IT), constructiilor si lucrailor publice, al zidariei, al restauratiei, etc. “.
Conform informatiilor pe care el le detinem, 730 de zidari straini au intrat anul trecut in conditii legale pe teritoriul francez pentru prestarea unei activitati lucrative, in timp ce oficiul fortelor de munca oferea 20 de posturi si s-au prezentat 100 de candidati !
In ceea ce priveste imigratia ilegala, Ministrul de Interne militeaza ca si Presedintele Republicii, pentru o“toleranta zero“, pe de-o parte pentru ca Franta si-a schimbat politica social-economica in favoarea “imigratiei alese“, propusa de catre Sarko, inca in timpul mandatului sau prezidential (ca si SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelanda), iar pe de alta parte, pentru ca criminalitatea organizata pe teritoriul national are un procent extrem de ridicat datorata imigratiei clandestine. (A se vedea pentru detalii si articolele autorului pe aceasta tematica: "Schengen contra Schengen": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2011/05/schengen-contra-schengen.html; "O masura de prevenire si de reprimare a crimei organizate": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2014/02/o-masura-de-prevenire-insecuritatii-si.html; "Abatoarele umane ale Uniunii Europene": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/abatoarele-umane-ale-uniunii-europene.html; "Drumul Oaselor in Uniunea Europeana": http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2013/10/drumul-oaselor-in-uniunea-europeana.html)
Nici Germania nu este o tara de invidat in privinta dificultatilor pe care le intampina, nici pe planul social-economic si nici pe cel al imigratiei.
Insa, politica ei de imigratie este opusa in raport cu cea franceza.
Medici, asistenti medicali, infirmieri din fostele republici sovietice (ex URSS) sau din Iran s-au “reconvertit“ in soferi de taxi sau femei de serviciu la sosirea lor in Germania.
Cel putin in Landul Brandenburg (Berlin), datorita unui plan pilot pus la punct de catre autoritatile locale, ei isi pot exersa din nou profesiile lor, conform declaratiilor lui Karin Weiss, responsabila cu integrarea sociala.
Pentru ca in Germania (contrar mentalitatii franceze!), imigratia este deseori considerata ca o sansa pentru mana de lucru calificata !
Conform celebrului principiu: “Francezul cu mapa si Germanul (neamtul) cu sapa“, Germania dispune de putin ingineri, economisti, informaticieni de inalt nivel, precum si muncitori cu inalta calificare, fata de Franta (in care acestia sunt formati in sistemul elitist de invatamant, unic in lume, de "Grandes Ecoles", deosebit de selective si greu accesibile (A se vedea si articolele autorului autorului pe aceasta tematica: CUFR-ROMANIA: http://cufr-romania.blogspot.ro/2013/09/cufr-consultanta-universitara-studii-si.html; "Accesul in Scolile Superioare Fraceze de Inalte Studii clasice si traditionale. Filiera regala": http://cufr-romania.blogspot.ro/2014/05/accesul-in-scolile-superioare-franceze.html).
In spitalele nemtesti lipsesc 140.000 de infirmiere si asistente, in ciuda faptului ca ele raman deschise planurilor pilot de “amenajare“ ale autoritatilor locale pentru integrarea profesionala ale acestora in aceste unitati medicale.
Costul finantarii in cadrul unui asemenea plan, suportat integral de catre “Jobcenters“ (Oficiul fortelor de munca) este de 5.500 €, ceea ce este, relativ, “neglijabil“ fata de cei 45.000 € cat costa studiile superioare (in trei ani post-bac) a unei infirmiere, conform celor afirmate de catre Ulrich Hörath, responsabilul proiectului la Centrul de Pregatire European de la Potsdam.
Conform unor documente ale Federatiei Camerelor de Comert germane pe care le-am putut consulta pana in 2025, Germania are nevoie de cca 5 milioane de muncitori straini!
Mai exact, ar trebui cca 400.000 de imigranti specialisti sa soseasca anual in Germania, pentru ca ea sa poata faca fata cerintelor de pe piata de competenta si de munca !
Dintre cei 130.000 de imigranti in Landul Brandenburg (Berlin), 1/3 poseda studii superioare (diplome universitare), iar peste jumatate dintre ei sunt someri.
Recent insa, Guvernul federal a adoptat o directiva facilitand recunoasterea a 300.000 de diplome straine.
Conform unui studiu realizat de catre INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice francez), daca in 2010, populatia activa a Germaniei era 44,6 milioane (din 82 de ilioane de locuitori), iar a Frantei 28,3 milioane (din 62 milioane, Franta Metropolitana, fara colectivitatile teritoriale DOM-TOM), in 2025 populatiile active ale celor doua mari tari ale UE, precum si a Zonei Euro se vor apropia sensibil: in Germania vom asista la o scadere importanta a ei pana la 38 de milioane, pe cand in Franta la cresterea ei pana la 30 de milioane.
Explicatia este in esenta demografica.
INSEE (Institutul National de Statistica si Studii Economice) tine cont de cresterea varstei de pensionare (conform modelului francez Woerth !), care va mentine seniorii pe piata muncii, ceea ce include, implicit, un sold migrator pozitiv.
Ea decurge insa, inainte de toate, din speranta mare de viata la nastere (82 ani in medie), precum si IDU[5](Indicele de Dezvoltare Uman) in Franta (mult mai mari ca in Germania), luand ca ipoteza o rata de 1,95 copil pentru fiecare persoana de sex feminin.
In Germania, o mama care lucreaza este privita de catre societate ca o mama “delasatoare“.
Majoritatea nemtilor prefera o activitatea lucrativa in raport cu familia.
In concluzie, Germania duce lipsa de tineri, iar slaba rata a natalitatii ea o considera mai mult ca un avantaj pe termen scurt, decat un handicap pe termen lung.
NOTA
Ironia sortii face ca Axa Paris-Berlin coloana vertebrala a Uniunii Europene, sa fie grav "avariata", pe de-o parte, pentru ca Franta este "Patria" falsificatorilor de bancnote de Euro (a se vedea si articolul detaliat al autorului legat de acest subiect: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2010/12/franta-patria-falsificatorilor-de.html), iar in Germania, o tara profund atasata de "EuroCash", moneda Euro "se dezintegreaza" fizic! (A se vedea si articolul autorului: http://investigatie-jurnalistica.blogspot.ro/2012/12/dezintegrarea-fizica-mondei-unice-euro.html).
______________________________
[1] Zona Euro, creata in 1999 de catre 11 state europene (Germania, Franta, Italia, Benelux, Peninsula Iberica, Finlanda, Irlanda), la care adera Grecia din 2001, Slovenia din 2007, Cipru si Malta din 2008 si Slovacia din 2009 (iar Estonia din 2011), este o parte componenta a UEM (Uniunii Economice si Monetare) si regrupeaza 16 state (incepand cu 1 ianuarie 2009) si 17 incepand cu 1 ianuarie 2011, respectiv, 18 astazi, in 2014 (cu Letonia) ale UE (Uniunii Europene) cu o populatie de cca 335 de milioane de locuitori, care au adoptat Euro (€) ca moneda unica. Printre criteriile cele mai importante pentru aderarea la Zona Euro mentionam: Deficit Public inferior a 3% din PIB, Datorie Publica inferioara a 60% din PIB, o inflatie inferioara a 3%, Independenta de BCE (Banca Centrala Europeana) si o Moneda Nationala Stabila in MCE (Mecanism de Rata de Schimb European creat in 1979 pentru stabilizarea devizelor europene, MCE II incepand din 1 ianuarie 2009) si o Rata a Dobanzii (Directoare) de 1%, incepand din 6 mai 2010.
[2] G8 este un grup de discutii si de partenariat economic al principalelor state industrializate (6.650 Mil. loc., PIB :54.500 Md$US), cele mai mari puteri economice si politico-militare din lume (in ordinea importantei PIB-ului) : SUA (300 Mil.loc., PIB :13.800 Md$US), Japonia (127 Mil. loc., PIB: 4.350 Md$US), Germania (82 Mil.loc, PIB:3400 Md$US), Franta (65 Mil.loc., PIB:3000 Md$US), Marea Britanie (63 Mil. loc. PIB: 2700 Md$US), Italia (60 Mil. loc., PIB :2200 Md$US), Canada (33 Mil. loc., 1350 Md$US) si Rusia (140 Mil. loc., PIB :1200 Md$US), a fost creat in 1998, care contribuie majoritar la PIB-ul mondia .
G8 este o extindere a G7 (« Grupul celor sapte state cele mai puternic industrializate », format din primele sapte mari puteri, creat in 1976, dupa ce in 1975 a fost infintatG6, la initiativa lui Valéry Giscard d'Estaing, fost Presedinte al Frantei (1974-1981), Membru al Academiei Franceze ("Grupul celor sase state cele mai puternic industrializate"). O noua extindere este in discutie catre un G14: Spania (UE), China si India (Asia), respectiv, Africa de Sud (Africa), respectiv Brazilia si Mexic (America Latina/de Sud). In 2013, populatia G8 reprezenta cca 14,9% din populatia lumii si PIB-ul sau, cca 65% din PIB-ul mondial.
[3] FMI, Fondul Monetar International, constituit prin Tratatul de la Bretton Woods pe 22 iulie 1944, este o organizatie internationala cu 186 de state membre. Peste 40 de state au participat la semnarea acordului de la Bretton Woods care prevedea proceduri si reguli pentru viitoarea guvernare a economiei mondiale. Acest acord a condus la infiintarea BIRD (Banca Internaţionala pentru Reconstructie si Dezvoltare deasemeni cunoscuta pe scurt si sub numele de Banca Mondiala) şi FMI (Fondul Internaţional Monetar). Aceste institutii sunt cunoscute ca fiind gemenii Bretton Woods. Sistemul Bretton Woods prevedea o rata de schimb valutar stabila, avand ca referinta standard, aurul, iar $US era singura monedă convertibila in aur. FMI are ca scop principal promovarea unei economii mondiale competitive, a cooperarii monetare internationale, garantarea stabilitatii financiare, facilitarea comerului international, contribuirea la un nivel inalt de ocupare a fortei de munca, la stabilitate economica şi combaterea saraciei in lume.
Resursele Fondului sunt asigurate din contribuţia statelor membre, prin plata unor cote în funcţie de puterea economică a fiecărei ţări. Fiecare ţară achita cota sa la Fond în proporţie de 25% într-una dintre valutele acceptate pe plan internaţional ($US, €, £, yenul japonez) sau în DST, iar restul de 75% în moneda naţională. Cotele sunt revizuite la fiecare 5 ani. În urma unei majorări cu 45 % a cotei de subscriere începând cu 22 ianuarie 1999, totalul acestor cote se ridică în prezent la aproximativ 311 miliarde dolari de $US. Puterea de vot a fiecărei ţări este proporţională cu cota subscrisă. FMI răspunde în faţa guvernelor din ţările membre. Organismele de conducere sunt: Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Financiar şi Monetar Internaţional şi Consiliul Director.
În vârful structurii organizaţionale se află Consiliul Guvernatorilor, format din guvernatorii băncilor centrale sau miniştrii de finanţe din fiecare dintre cele 184 de state membre.
Toţi guvernatorii se întâlnesc o dată pe an în cadrul Întâlnirii Anuale a FMI şi a Băncii Mondiale. Consiliul Director este format din 24 de membri şi conduce activităţile curente. Directorul General al FMI este Christine Lagarde (Franta).
[4] Banca Centrala Europeana, avand ca Presedinte pe Jean-Claude Trichet (Franta) si un capital de peste 5 miliarde de €, este banca centrala a Uniunii Europene creata in 1998 cu sediul social (general) la Frankfurt pe Main (Germania) si defineste orientarile politicii monetare ale Zonei Euro. Rata de refinantare, principala sa rata directoare este de 1% din 7 aprilie 2009. Alte doua rate directoare, rata de remunerarea a depozitelor bancare si rata de imprumut marginal (limita) sunt fixate de catre BCE la 0,25%, respectiv, la 1,75%. Ea are fixat ca obiectiv important si reducerea inflatiei in Zona Euro sub 2%. Actionarii BCE sunt urmatoarele banci (in ordinea descresterii contributiei capitalurilor lor): a) Zona Euro: Banca Federala Germana (18,94%); Banca Franceza (15,22%); Banca Italiei (12,50%); Banca Spaniola (8,3%); Banca Olandei (3,79%); Banca Nationala a Belgiei (2,23%) Banca Greciei (1,96%); Banca Nationala a Austriei (1,84%); Banca Portugaliei (1,65%); Banca Finlandei (1,25%); Banca Centrala a Irlandei (1,11%); Banca Nationala a Slovaciei (0,59%); Banca Sloveniei (0,33%); Banca Centrala a Luxemburgului (0,17%); Banca Centrala a Ciprului (0,14%); Banca Centrala a Maltei (0,06%); b) Zona non-Euro: Banca Regatului Unit (14,52%); Banca Nationala a Poloniei (4,9%); Banca Nationala a Romaniei (2,46%) ; Banca Suediei (2,26%); Banca Nationala a Danemarcei (1,48%); Banca Nationala a Republicii Cehe (1,45%); Banca Nationala a Ungariei (1,39%); Banca Nationala a Bulgariei (0,87%); Banca Lituaniei (0,43%); Banca Letoniei (0,28%); Banca Estoniei (0,18%).
[5] Indicele de Dezvoltare Uman (HDU) este un indice statistic compus, introdus de catre Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) in 1990, pentru evaluarea nivelului de dezvoltare uman ale tarile lumii. Acest indice este media aritmetica simpla a trei variabile, care la randul lor sunt compuse din factori depinzand de dezvoltarea socio-economica a unei tari.
Astfel : IDU= (L+E+V)/3, unde L=Longevitate (SV-Speranta de Viata la nastere, intre 25-85 de ani), E=Nivelul de Educatie (Rata de Alfabetizare, Rata Bruta de Scolarizare, intre 0-100%), V=Nivelul de Viata [PIB(PPA)/loc]. Tripletul (L, E, V) este dat de formulele : L= (SV-25)/60 ; E= (2RA+RBS)/3 ; V= [lgPIB(PPA)/loc-2]/2,60206.
In final, obtinem formula: IDU = {[(SV-25)/60 + (2RA+RBS)/3 + [lg(PIB(PPA)) – 2]/2,60206}/3
|
Rang |
Tara |
1990 |
1995 |
2000 |
2007 |
2009 |
|
1 |
Norvegia |
0,924 |
0,948 |
0,961 |
0,968 |
0,971 |
|
2 |
Franta |
0,902 |
0,938 |
0,954 |
0,969 |
0,970 |
|
3 |
Islanda |
0,913 |
0,918 |
0,943 |
0,965 |
0,969 |
|
4 |
Canada |
0,933 |
0,938 |
0,948 |
0,963 |
0,969 |
|
5 |
Olanda |
0,879 |
0,903 |
0,936 |
0,961 |
0,965 |
|
6 |
Suedia |
0,917 |
0,938 |
0,950 |
0,958 |
0,964 |
|
7 |
Irlanda |
0,906 |
0,937 |
0,954 |
0,960 |
0,964 |
|
8 |
Australia |
0,909 |
0,927 |
0,941 |
0,956 |
0,961 |
|
9 |
Elvetia |
0,920 |
0,931 |
0,948 |
0,957 |
0,960 |
|
10 |
Japonia |
0,918 |
0,931 |
0,943 |
0,956 |
0,960 |
|
11 |
Luxemburg |
|
|
|
0,956 |
0,960 |
|
12 |
Finlanda |
0,904 |
0,916 |
0,938 |
0,952 |
0,959 |
|
13 |
SUA |
0,923 |
0,939 |
0,949 |
0,955 |
0,956 |
|
14 |
Austria |
0,899 |
0,920 |
0,940 |
0,949 |
0,955 |
|
15 |
Spania |
0,896 |
0,914 |
0,931 |
0,949 |
0,955 |
|
16 |
Danemarca |
0,899 |
0,917 |
0,936 |
0,950 |
0,955 |
|
17 |
Belgia |
0,904 |
0,933 |
0,945 |
0,947 |
0,953 |
|
18 |
Italia |
0,889 |
0,906 |
0,927 |
0,947 |
0,951 |
|
19 |
Lichtenstein |
|
|
|
|
0,951 |
|
20 |
Noua Zeelanda |
0,884 |
0,911 |
0,930 |
0,946 |
0,950 |
|
21 |
Marea Britanie |
0,891 |
0,929 |
0,932 |
0,947 |
0,947 |
|
22 |
Germania |
0,896 |
0,919 |
.. |
0,942 |
0,947 |
|
23 |
Singapore |
0,851 |
0,884 |
|
|
0,944 |
|
24 |
H. Kong (China) |
|
|
|
0,939 |
0,944 |
|
25 |
Grecia |
0,872 |
0,874 |
0,895 |
0,935 |
0,942 |
|
26 |
Coreea de Sud |
0,802 |
0,837 |
0,869 |
0,927 |
0,937 |
|
27 |
Israel |
0,868 |
0,883 |
0,908 |
0,929 |
0,935 |
|
28 |
Andorra |
|
|
|
|
0,934 |
|
29 |
Slovenia |
0,853 |
0,861 |
0,892 |
0,918 |
0,929 |
|
30 |
Brunei |
0,876 |
0,889 |
0,905 |
0,917 |
0,920 |
|
31 |
Kuweit |
|
0,851 |
0,874 |
0,915 |
0,916 |
|
32 |
Cipru |
0,849 |
0,866 |
0,897 |
0,908 |
0,914 |
|
33 |
Qatar |
|
|
0,870 |
0,903 |
0,910 |
|
34 |
Portugalia |
0,833 |
0,870 |
0,895 |
0,904 |
0,909 |
|
35 |
Emiratele Arabe Unite |
0,834 |
0,845 |
0,848 |
0,896 |
0,903 |
|
36 |
Republica Ceha |
0,847 |
0,857 |
0,868 |
0,894 |
0,903 |
|
37 |
Barbados |
|
|
|
0,890 |
0,903 |
|
38 |
Malta |
0,836 |
0,856 |
0,874 |
0,897 |
0,902 |
|
39 |
Bahrain |
0,829 |
0,850 |
0,864 |
0,888 |
0,895 |
|
40 |
Estonia |
0,817 |
0,796 |
0,835 |
0,872 |
0,883 |
|
41 |
Polonia |
0,806 |
0,823 |
0,853 |
0,871 |
0,880 |
|
42 |
Slovacia |
.. |
0,827 |
0,840 |
0,867 |
0,880 |
|
43 |
Ungaria |
0,812 |
0,816 |
0,844 |
0,874 |
0,879 |
|
44 |
Chile |
0,795 |
0,822 |
0,849 |
0,872 |
0,878 |
|
45 |
Croatia |
0,817 |
0,811 |
0,837 |
0,862 |
0,871 |
|
46 |
Lituania |
0,828 |
0,791 |
0,830 |
0,862 |
0,870 |
|
47 |
Antigua |
|
|
|
|
0,868 |
|
48 |
Letonia |
0,803 |
0,765 |
0,810 |
0,852 |
0,866 |
|
49 |
Argentina |
0,804 |
0,824 |
|
0,855 |
0,866 |
|
50 |
Uruguay |
0,802 |
0,817 |
0,837 |
0,855 |
0,865 |