Neamurile Europei
Nici un popor nu răsare de- a gata din pământ, ci se naște cu încetul dintr- alt popor care piere ,ori din două ce se amestecă.
Grecii de azi sunt urmașii vechiului popor al Elenilor, care atâta s- a prefăcut în cursul vremii, încât s- a stins, dănd viață unui popor nou.
Italienii , tot așa, sunt dea dreptul urmașii vechiului popor al Romanilor, care a pățit tot ca Elenii. Noi ,Românii suntem popor născut din amestecul poporului Romanilor cu al Dacilor.
Sângele unui popor ,adică spița neamului său este adevărată ființa a sa. După părinți, popoarele cele mai luminate ale Europei sunt de trei neamuri.
Un neam latin, ieșit din încrucișarea poporului roman cu alte neamuri felurite si anume: din amestecul Romanilor cu Galii au ieșit Francezii. Din amestecul cu Iberii au ieșit Spaniolii și Portughezii, din amestecul cu Dacii, au ieșit Românii ; iar Italienii cum am spus ,sunt urmași de- a dreptul, măcar iesiți și ei din amestecătura mai puțină de Romani cu alte popoare.

Oricît ne-ar învăţa proverbul altceva, în casa spînzuratului se cade să vorbeşti tocmai de funie. Să luăm cazul României, ţara în care, din 1945 încoace, unul şi acelaşi partid se schimbă şi preschimbă, face istoria şi legea, cu un singur rezultat: ruina. Despre ce altceva ar trebui să vorbim în România, dacă nu despre necontenita cădere care ne ţine loc de istorie?
Măi să fie! Niște copii mimează o partidă de sex oral la un bal al bobocilor și lumea se inflamează. Chiar contează că acest fapt s-a întâmplat la Cluj-Napoca? Eu zic că nu, pentru că dacă acest act teatral ieftin, probă de bal cum i-au spus unii, s-ar fi petrecut în satul Spermezeu, poliția – la presiunea lumii – ar fi căutat și urme de labă de urs panda și koala, pentru că acești copii sunt niște posibili urși carpatini sau grizzly în devenire. Da!, s-a întâmplat la Cluj-Napoca, în marele centru universitar transilvănean care duce greul bugetului național (după București), care pregătește țării, Europei și întregii lumi viitoarele valori. Cluj-Napoca poate ați uitat, dar este fosta capitală europeană a tineretului, este punctul de atracție de pe harta lumii unde se întâmplă Untold, un festival unde viața se gustă mai din plin decât în Vara la țară a lui Topârceanu.
Pretutindeni și în tot momentul constați că omul zilelor noastre se zbate din răsputeri să-și taie craca de sub picioare. Ăsta să fie mult trîmbițatul progres de către toți participanții la comedia vieții (politicieni, strategi, afaceriști etc.), ori pedeapsa lui Dumnezeu așa cum decretează neîncrezătorii (înțelepții, misticii, exaltații) în corectitudinea drumului urmat de omenire?! Adevărul este undeva la mijloc. Sigur că omenirea nu poate să stea cu mâinile în sân și să aștepte ca para mălăiață să-i pice-n gură (de altminteri, apostolul Pavel spune răspicat în 2Tesaloniceni 3/10: „Cine nu vrea să lucreze, să nici nu mănânce!”), căci dintr-un atare efort conștient și colectiv s-a întrupat indiscutabilul ei progres material. Dar tot atât de adevărată este alarmanta sa involuție moral-spirituală, lumea zilelor noastre fiind doldora de necredință, minciună, hoție, ipocrizie și cruzime, într-un cuvânt de răul în expansiune.
În lumea tot mai haotică şi imbecilizată ce ne înconjoară (proteste stradale, guverne autoritare, politici agresive, când nu mai ştii ce şi pe cine să crezi pentru că toţi mint sau, mă rog, spun adevărul aşa cum le convine lor), o insulă a normalităţii a putut fi zilele trecute Parcul Millenáris din Budapesta, unde s-a desfăşurat o nouă ediţie a Festivalului Internaţional al Cărţii. A fost acest festival şi o sărbătoare a cărţii româneşti, unde s-au prezentat volume apărute recent şi s-au croit planuri editoriale pentru viitor.
„Ridicaţi case culturale, bănci, monumente, biserici, şcoli, organizaţi coruri, fanfare, cooperative – pentru ca să aduceţi laudă neamului vostru. Să nu lipsească nimenea dintre voi din Partidul Naţiei şi fiecare să citească foaea, pentru ca mândria voastră să nu cunoască margini",sunt ultimele două porunci din Decalogul românilor din Serbia, Croaţia şi Slovenia, publicate în ziarul „Nădejdea" din Vârşeţ, în anul 1921. Românii din fostul Regat al Iugoslaviei se aseamănă cu românii din Ungaria prin faptul că ei niciodată nu au făcut parte din Statul Român, nici pe vremea României Mari (1920–1940) şi nici de atunci. Deci, poruncile supravieţuirii ca neam român din afara graniţelor României pot fi aceleaşi.