Tot ceea ce ma lega de Charlie Hebdo, era "Chemin Vert"  pe care il imprumutam din cartierul meu rezidential parizian, Cimitirul Père Lachaise, pentru a ajunge  la Place Saint Michel, la "megalopol"-ul de anticariate "Gibert Jeune" pe care il frecventez cu regularitate pentru ca in acesta gasasti, tot felul de carti si documente, respectiv, "taine ale naturii Horatio pe care mintea ta nici ca le-a visat" !

Dupa intersectia dintre Chemin Vert si Bulevardul Richard Lenoir (in sectorul 11), pe prima strada la dreapta ajungeam la Charlie, care dispune (alaturi de Le Canard Enchainé), de una dintre cele mai dotate si complexe centre de documentare in domeniul investigatiei jurnalistice.

Este un adevăr istoric că, în vremuri de criză economică, elementele extremiste câştigă teren, iar criza prelungită duce la naşterea sau renaşterea unor ideologii periculoase. Alături de guverne şi partide politice, inclusiv aceste curente ideologice manipulează oamenii, care din cauza şomajului şi a lipsei banilor devin victime uşor de manevrat. În Ungaria secolului XXI, partidele şi curentele extremiste s-au întărit, şi-au creat propriile lor şcoli populare şi chiar academii.

Iar acestea atrag în primul rând generaţiile de 20–30 de ani.

Am primit deunăzi o scrisoare din partea unor locuitori din comuna maramureşeană Copalnic-Mănăştur. Mi se semnalează (şi înţeleg că nu numai mie, de vreme ce, printre destinatari, figurează şi alţii, fie oameni de cultură, fie instituţii) că parohul local, Ioan Florian Oros, face tot felul de nefăcute în satul lui, autoritar, cu de la sine putere, gata să răspundă ţîfnos, atunci cînd i se cer explicaţii.
Între altele, vrea să dea jos pictura bisericii sale, executată în vremuri grele (anii `80) de un artist cunoscut în breasla lui şi trecut, între timp, la cele veşnice (Ioan Dreptu).

De la o zi la alta opinia publică remarcă, stupefiată, cum fostul președinte Traian Băsescu intră într-un război tot mai tăios cu structurile pe care el însuși le-a creat și susținut pe parcursul celor 10 ani la Cotroceni, în speță procurorii și serviciile secrete.
Ieri, bunăoară, fostul președinte a postat pe propria pagină de Facebook o înregistrare video în care o călca, efectiv, în picioare, pe Laura Kovesi, cu ceva vreme în urmă, pentru închiderea dosarelor revoluției.
În paralel, și Băsescu încasa o lovitură, la rîndul său, de această dată dinspre SRI.

Beţivii satului dintr-un film românesc de comedie rurală se joacă cu ideea ce ar face ei dacă ar câştiga premiul cel mare la loto. Văzându-se deja miliardar, unul din ei, cu sentimente patriotice mai adânci, zice că el ar merge cu plugul de-a lungul graniţei, tot roată, ar face o cale adâncă pe care ar umple-o apoi cu apă şi iacă aşa ar face din România o insulă. O insulă a fericirii, a bunăstării, unde toţi românii toată ziua doar ar mânca, ar bea şi s-ar distra.

A fost foarte evidentă în ultimii ani desfăşurarea de forţă din presă împotriva Bisericii Ortodoxe. Interesant este un lucru, anume că generalul Coldea, cel ce coordonează toată activitatea informativ – operativă a SRI, a fost sprijinit în carieră de primarul Aradului, Gheorghe Falcă. Acesta este fin şi cumătru cu Băsescu, care i-a botezat o fată şi l-a cununat.
Socrul lui Falcă este neoprotestant. Gheorghe Seculici, şeful PDL Arad la acea dată a fost vicepremier şi ministru al Economiei în Guvernul Tăriceanu I la data promovării lui Coldea în fruntea SRI.

Dedic acest articol acelor milioane de manifestanti care in zilele de 10 si 11 ianuarie 2015, in cadrul marilor miscari populare  contra terorismului, ca urmare al masacrului de la  "Charlie Hebdo” la Paris, atat pe teritoriul national (francez) cat si in strainatate s-au simtit solidari cu Charlie, fara sa fi fost Charlie !
Daca atacul terorist de la WTC din 11 septembrie 2001 a lovit in plin simbolul business-ului amercian, la New York, in inima Americii, cel din 7 ianuarie 2015 de la Charlie Hebdo, a dat o lovitura de gratie simbolului presei satirice franceze, la Paris, in inima Frantei si a Europei.

De 25 de ani încoace, decembrie stoarce lacrimi din ochii românilor. La unii, lacrimi de durere pentru cei pierduţi în revoltele stradale de la Revoluţia din decembrie 1989, la alţii, lacrimi de bucurie pentru că au scăpat de sub jugul comunist al dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Toţi cei care au luptat atunci trupeşte sau sufleteşte pentru libertate au fost nişte eroi ai zilelor noastre. În acele zile sângeroase mulţi s-au rugat pentru poporul român. Iar aceste rugăciuni nu au fost rostite doar în interiorul ţării, ci şi în afară…
Trăim azi vremuri în care uneori e stânjenitor să vorbe şti despre eroi, pentru că este mult mai uşor de blamat trecutul cu eroii lui cu tot, decât să-l cunoşti şi să-l înţelegi.

De 8 ani ne dorim o statuie a marelui Mitropolit Andrei Şaguna în faţa Catedralei Sf. Nicolae din Jula, dar se pare că iniţiativa a fost lăsată moartă atât de către responsabilii maghiari (care au uitat cu voie) cât şi de către români (care au uitat de frica să nu supere pe cineva).
Am primit în schimb, acum un an, un bust al lui Şaguna, cadou din partea statului Român (finanţat de către Departamentul Politici pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni), bust care a fost amplasat în curtea unei case parohiale, în micul sătuleţ bihorean Apateu.

Legile nescrise ale gazetărieiși ale fotbalului spun că după victoria cu Irlanda de Nord toate titlurile și toate superlativele ar trebui să plece către adresa lui Papp. Când un fundaș face, prin golurile sale, ca meciul să se termine cu 2-0, după ce a stat pe 0-0 până înaintea ultimului sfert de oră, cam despre asta e vorba.
Oferindu-i în declarațiile de după meci lui Papp tot ce i se cuvine, Iordănescu a ținut, în conferința de presă, o pledoarie meritată, dar total neobișnuită pentru el, despre Lucian Sânmărtean. L-a declarat fabulos, l-a declarat artist, ceea ce, să ne aducem aminte, doar rareori a spus despre Hagi.